vineri, 3 septembrie 2010

Cum am invatat sa zbor

             Pentru ca sunt nebanuite caile Domnului si pentru ca  am invatat sa cred ca fiecare clipa e un izvor de minuni, saptamana trecuta o zi de munca cu multa alergatura s-atransformat in miracol.
             Pe drumul de la Focsani spre Ramnicu' Sarat, cum treci Milcovul e drumul catre manastirea Dalhauti. Drum lung si anevoios, printre case si vii prafuite.
Era cald, turna  vazduhul  in vine o miere fierbinte....drumul s-a facut din ce in ce mai anevoios, mai fara asfalt, mai..si fara .....orice..iaca drum de tara, sinuos si pieptis printr-o padure de foioase monumentala, deasa si veche....De unde a aparut, Doamne?
In fine...un pod de lemn intr-o vale ingusta, apoi sus..si mai sus printre rugi de mure si niste fagi cu ochii treji..si desi masina era puternica si noua am mers ultuma portiune pe jos.
Ca un efort spre purificare, pas cu pas intr-o lumina fermecata.
Poarta manastirii sta deschisa  cu blandetea icoanelor Maicii Domnului. De fapt povestea manastirii e legata de Maica Domnului. Povestea o sa o spun cu alta ocazie...
Am patruns insetata si obosita in manastire, fiecare pas in curtea plina de flori si liniste alunga oboseala, desi curtea este in panta, manastirea e toata cocotzata printre paduri.

    Intai am mers printre biserici, printre chilii  spre locul unde este un tunel din vremea  razboaielor cu turcii,  sub  un platou de unde se vede orasul Focsani. Spune ghidul ca din Focsani manastirea e de nevazut. Aveam senzatia ca e ceva ce caut..ca nu acolo trebuia sa ajung...m-am intors pe langa lacul papurit si gospodaria tivita cu lemne pregatite pentru iarna. Pana la biserici.. instinctul m-a dus in cea mica , cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril  si iata...
   Icoane care radiaza bunatate....o lumina scalda totul cu o intensitate aparte.....cand a disparut acoperisul? Zbor? Plutesc? Am intrat sa ma rog si m-am trezit multumind fericita.
De parca intr-o clipita Izvorul Tamadurii si  puterea Arhanghelilor au vindecat tot...in toate dimensiunile.
De atunci s-a schimbat tot. Am inteles ca de  fapt iubirea e tot ce conteaza.
Ca nu trebuie decat sa multumim!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu